Dictionar
A B C D E F G H I J L M N O P R S T U V W XDalta – instrument folosit pentru trepanarea tablelor osoase si pentru rezectia lor sau destinata prepararii cavitatilor in vederea realizarii obturatiei;
Debridare – metoda chirurgicala stomatologica prin care se suprima bridele de mucoasa(pliurile) sau fibroase, pentru realizarea unui camp protetic eficient;
Decapusonare - metoda chirurgicala folosita in excizia fibromucoasei ce acopera coroana molarului, pentru a crea posibilitatea continuarii si reusitei eruptiei;
Decolare – manopera folosita in chirurgia buco-maxilo-faciala(de exemplu in cazul inciziei abcesului palatinal);
Decolator – instrument chirurgical cu ajutorul caruia se indeparteaza tesuturile moi de pe os;
Decuspidare – actiunea de reducere a cuspizilor prin slefuirea fetelor ocluzale alke diuntilor;
Deglutitie - act fiziologic prin care bolul alimentar trece, reflex, din gura, prin esofag, in stomac;
Demineralizare - pierderea sau scaderea constituentilor minerali ai organismului;
Dens in dente – anomalie dentara de numar, data de migrarea tesutului conjunctiv in zona de crestere a radacinii;
Denticul – formatiune dentinara sferica care se formeaza in cavitatea pulpara a dintilor;
Dentinogeneza – fenomen de depunere a dentine pe peretii camerei pulpare;
Dentinogeneza imperfecta – afectiune ereditara caracterizata prin modificarea structurii dentinei;
Dentina - stratul cel mai gros din structura dintelui, aflat sub smalt;
Departator pentru partile moi labio-jugale – aparat utilizat in tehnica dentara pentru indepartarea partilor moi;
Despicaturi labio-maxilo-palatine – malformatii congenital ale fetei , datorate unor tulburari de dezvoltare in viata embrionara, a mugurilor, din care se formeaza buza, maxilarul superior si bolta palatine;
Detritus – material dentar rezultat din sfaramare;
Devitalizare biologica – extirpare vitala;
Devitalizare chimica – extirpare devitala;
Dentitie - proces de formare si aparitie a dintilor la om;
Detartraj - metode terapeutica, prin care se indeparteaza depozitele de tartru supra si subgingival de pe dinti si de pe lucrari protetice;
Diastema - dizarmonie dento-alveolara cu spatier interdentara, caracterizata prin existenta unui spatiu de 2-10 mm intre cei doi incisivi centrali superiori;
Diga - foaie de cauciuc foarte subtire, care se perforeaza si se aplica la coletul dintelui in vederea realizarii sterile a campului operator;
Dinte - element complex al aparatului masticator, a carui actiune este dependenta de forta musculara;
Distalizare - tendinta de deplasare a dintilor in sens orizontal;
Durere - sistem de alarma, pe care organismul il declanseaza in legatura cu producerea unui proces patologic;













