Dictionar

termeni folositi in mod curent in stomatologie

Dictionar

Abces dentar - Formarea unei pungi de puroi in interiorul dintelui sau al gingiei, de obicei sub acțiunea unor agenți microbieni sau parazitari;

Abces apical – Abces care apare in osul ce inconjoara varful dintelui.

Ablatie dentara – Indepartarea (taierea) unor lucrari protetice sau plombe dentare;

Abraziune dentara – Uzura sau tocirea ireversibilă a suprafetelor dentare;

Acatalazie - Lipsa enzimei catalaza, ce conduce la aparitia unor afectiuni ale gingiilor si ale cavitatii bucale.

Acrilat - rasina acrilica macromoleculara folosita in stomatologie;

Activator – aparat care realizeaza o activare ortodontica, folosit pentru activarea musculaturii;

Acut - Boala cu evolutie rapida, cu caracter de criza. Care survine brusc si evolueaza rapid, atunci cand se vorbeste despre o boala. O evolutie subacuta este mai putin brutala; o evolutie supraacuta este extrem de rapida si violenta.

Adenita – inflamatie acuta sau cronica a ganglionilor limfatici, cauzata de afectiuni buco-dentare(gangrene pulpare, gingivostomatite etc);

Adrenalina - substanta anestezica loco-regionala care mareste concentratia locala prin incetinirea substantei anestezice;

Aerodontalgie - Durere dentara care apare la scaderea presiunii atmosferice in timpul zborului cu avionul sau al ascensiunilor pe munte.

Afta bucala- afectiune a mucoasei bucale ce debuteaza cu o senzatie de prurit si prin spargere lasa locul unei mici ulceratii;

Alergie - alergia este reactia organismului unor persoane la contactul repetat cu anumite substante, denumite alergene. Ele se gasesc in unele alimente, in aer, in unele medicamente. Reactie anormala si specifica organismului venit in contact cu o substanta straina (alergen) care nu antreneaza tulburari la majoritatea subiectilor. Pentru a surveni alergia, este necesar ca un prim contact sa fi avut loc intre alergen si sensibilizare;

Alginat – material de amprentare a campului protetic;

Alveola - cavitate osoasa in care sunt implantati dintii (se pune un implant dentar);

Alveolita - infectie localizata la nivelul alveolei de cauze multiple; Alveoliza - Distrugerea alveolelor dentare. Alveoloplastie – Modelarea osului alveolar in urma unei extractii dentare. Alveolotomie - Incizia chirurgicala a alveolelor dentare. Amalgam - material nefizionomic, utilizat in obturatii de durata, obtinut din amestecul mercurului cu diferite metale; Amalgam dentar – Material utilizat pentru obturarea cavitatilor aflate pe premolari si pe molarii cariati. Adaptarea sa festa la peretii dentari si bunele sale proprietati mecanice il fac cu totul indicat pentru restaurarea dintilor posteriori, supusi la presiuni mari. Aparitia amalgamelor cu mare continut de cupru a permis sa se intarzie coroziunea materialului si sa se amelioreze comportarea sa in timp; Ameloblast - Celula epiteliala care are rol in formarea matricei smaltului dentar; Amelogeneza - Procesul de formare a smaltului dentar de catre ameloblaste; Amprenta dentara- copia negativa, fidela a unei regiuni anatomice, folosita pentru confectionarea lucrarilor fixe si mobile; Amnezie - Pierdere totala sau partiala a capacitatii de memorizare a informatiei si/sau de reamintire a informatiei inmagazinate; Amprenta dentara – Mulaj care se ia unui dinte si tesutului inconjurator sau a unui maxilar edentat. Pe dinte sau pe maxilar se aplica un material de amprentare moale, se asteapta cateva minute, producandu-se un mulaj elastic. Dupa astfel de mulaje se fac protezele dentare sau aparatele ortodontice; Anamneza – Reprezinta totalitatea informatiilor pe care medicul le ia de la bolnav si insotitorii acestuia pentru a le utiliza in vederea stabilirii diagnosticului. Anamneza este prima etapa in cadrul examinarii clinice a bolnavului. Anamneza epidemiologica este partea anamnezei unui bolnav sau suspect de boala contagioasa care cuprinde informatii cu privire la sursa de infectie, la contactul infectant, la starea de receptivitate, precum si la eventualii factori epidemiologici secundari favorabili imbolnavirii in cauza; Anestezie – operatie caracterizata prin introducerea in organism a unor substante care au proprietatea de a provoca disparitia sensibilitatii, prin suprimarea  tranzitorie si reversibila a functiilor sistemului nervos central; Anodontie - Absenta congenitala a dintilor. Anodontia este cauzata fie de un factor ereditar, fie de o boala a mamei (in timpul sarcinii) sau a copilului (in prima parte a copilariei) impiedicand formarea mugurilor dentari. Ea mai poate sa fie legata de un proces natural de evolutie a danturii (pierderea incisivului lateral maxilar si a dintilor de minte). Descoperirea precoce a anodontiei la copil, adesea prin clisee radiografice, permite instituirea unui tratament ortodontic vizand umplerea zonei edentate sau pregatirea punerii ulterioare a unei punti. Anchiloza temporo – mandibulara-limitarea permanenta a miscarilor mandibulei, datorita organizarii unui tesut fibros ce duce la sudarea condilului la cavitatea glenoida; Ancora - Sistem de legatura labila intre proteza dentara si dintii pe care se sprijina, asigurand stabilitatea protezei si posibilitatea indepartarii ei din gura Antagonist – opozitia unui dinte fie superior, fie inferior fata de opusul sau; Anticoagulant – medicament folosit pentru a impiedica coagularea sangelui; Antiseptic – substanta chimica folosita pentru decontaminarea suprafetelor organismului(tegumente, mucoase, plagi umflate); Aparat dentar – sistem tehnic care serveste la dirijarea energiei ori la transformarea ei statica in scopul indreptarii dintilor; Apex - portiunea terminala a varfului radacinii dentare; Apex finder – aparat cu care se determina adancimea dintelui pana la apex Apical - care face referinta la apex Arc facial – aparat construit cu scopul de a determina distanta bicondiliana si alte distante folosite in realizarea protezelor; Arc lingual – aparat ortodontic mobil, ce se adapteaza pe fetele lionguale ale dintilor si fixeaza, prin capetele sale, dintele in tubusoare verticale sau in orificiile cimentate pe molarii de 6 ani. rolul sau este de alungire sau scurtare a arcadei mandibulare, corectare a malpozitiei frontalilor inferiori; Arc vestibular – aparat ortodontic mobil cu rolul de a indrepta dintii frontali inspre fata sau spate; Arcada dentara – totalitatea dintilor implantati in alveolele osului maxilar si mandibular; Articulator – aparat in care se fixeaza  modelele pentru realizarea planului de ocluzie; Asialie – absenta sau scaderea accentuata a secretiei salivare; Aspirator de saliva – aparat folosit la aspirarea salivei din cavitatea  bucala pe durata actului terapeutic stomatologic; Atritie – uzura fiziologica a dintilor printr-o masticatie viguroasa, a unor alimente dure; Autoclav - Aparat de sterilizare cu vaacum care utilizeaza aburi sub presiune. Autogrefa - Grefa in care grefonul este prelevat chiar de la subiectul in cauza. Autogrefa este opusul alogrefei, practicata intre doi indivizi ai aceleiasi specii, dar diferiti genetic, si se deosebeste si de heterogrefa, efectuata intre doi indivizi de specii diferite (de exemplu, grefa de inima de babuin la un om). Spre deosebire de alogrefa si heterogrefa, autogrefa prezinta avantajul de a nu antrena fenomenul de rejectie (respingere).

Bactericid – substanta capabila sa distruga bacteriile; Bacteriostatic – agent capabil sa impiedice multiplicarea bacteriilor; Barbita – dispozitiv ce se monteaza la barbie, indicat pentru imobilizarea tuturor formelor de fracturi mandibulare, fara deplasarea fragmentelor osoase; Benign – care nu prezinta gravitate; Bicuspid – formatiune care prezinta 2 varfuri; Biopsie – interventie chirurgical ace consta in extragerea unui fragment de organ sau tesut dintr-un organism viu, in vederea studiului microscopic. Biprognatie alveolara – deplasarea inainte si in versiunea anterioara a dintilor frontali, determinand o proeminare manifesta a buzelor, barbia fiind micsorata; Biscuit – denumire data unei faze in arderea portelanului la temperature mare, fiind folosit drept control la fabricarea dintilor din portelan; Bizotare – manevra folosita in stomatologie pentru finisarea marginilor cavitatilor preparate in vederea obturarii, cu ajutorul unor instrumente special; Bol alimentar – masa de alimente ce poate fi inghitita dintr-o data; produsul de masticatie a alimentelor; Bolta palatine – formatiune anatomica care desparte cavitatea bucala de fosele nazale; Bont dentar – portiunea coronara a dintelui fara smalt, rezultata in urma slefuirii coronare pe toate fetele, pana la indepartarea unui strat dur, de 1-2 mm grosime; Bresa edentata – zona rezultata prin pierderea de pe arcada a unuia sau a mai multi dinti; Bruxism - strangerea violenta a arcadelor dentare prin contractarea puternica a muschilor ridicatori ai mandibulei sau involuntar, de regula in timpul somnului (scrasnirea dintilor), solutia principala fiind gutierele anti bruxism; Tratamentul se face prin purtarea unor gutiere realizate de catre medicul stomatolog pentru relaxarea musculaturii; Buleta de vata – fragment de vata in forma de sfera mica folosita in pansamentele dentare; Buza de iepure – despicatura anterioara complete, ce cuprinde buza, pragul narinar si creasta alveolara;
Cabinet dentar - (cabinet stomatologic) incapere destinata exercitarii profesiei de stomatolog, de regula dotata cu un singur unit dentar; Calcifiere - proces biologic de depunere de saruri de calciu la nivelul structurilor dentare, prin amelogeneza, dentinogeneza, cementogeneza; Calcul salivar – formatiune in caile de eliminare ale glandelor salivare; Cale falsa – traiect anormal, realizat accidental, in urma unui tratament dentar, cu freze sau ace de canal; Calxyd - substanta biologic activa pe baza de saruri de calciu utilizata pentru coafaj pulpar si protejarea pulpei vii sub obturatie definitiva; Camera pulpara – spatiul din interiorul coroanei dentare, cu peretii formati din dentina, in care se afla pulpa dentara; Canal dentar – spatiu natural, alungit, situat in interiorul dintelui si care contine pulpa radiculara; Canal radicular – canal care traverseaza radacina dintelui din camera pulpara pana la apex si contine pachetul vasculonervos; Canin - cel mai puternic dinte monoradicular, facand parte din grupul dintilor frontali; Capa – turnatura metalica cilindrica sau cilindro-conica, ajustata pe un dinte preparat, peste care se aplica o coroana sau alta lucrare protetica; Capelina – dispozitiv in forma de banda circulara elastica sau gipsata, aplicat pe calota craniana si folosit pentru ancorarea diverselor dispozitive intercranio- maxilare(imobilizarea fracturilor, aparate ortodontice, proteze chirurgicale); Capilar – vas mic de sange care conecteaza cele mai mici ramificatii ale arterelor cu cele ale venelor sau ale vaselor limfatice; Capse – sisteme speciale ce fac legatura intre proteza partiala scheletata si dintii ramasi; Carie dentara – proces distructiv cronic, care evolueaza fara fenomene inflamatorii tipice, provocand necroza tesuturilor dentare dure si, in stadiul final, infectarea pulpei; Cauterizare - metoda chirurgicala utilizata pentru distrugerea tesuturilor normale sau patologice, pentru a face hemostaza cu ajutorul unor agenti chimici sau fizici; Cavitate - spatiu gol situat intr-o anumita regiune a corpului sau intr-un organ; Captusirea protezei – adaugarea unui material acrilic la suprafata mucozala a protezelor; Celulita - inflamatie superficiala sau profunda a tesututului conjuctiv subcutanat, caracterizata prin impastarea difuza sau nodulara a acestui tesut; Cement radicular – tesut dentar, ce acopera dentina radiculara de la colet pana la apex; Cheie de culori - dispozitiv pe care sunt fxati dinti artificiali din portelan sau acrilat, cu ajutorul caruia se stabileste culoarea dintilor artificiali; Cheilita – afectiune a mucoasei buzelor cu cauze multiple, care debuteaza cu roseata si dezepitelizare, de-a lungul liniei de inchidere a buzelor; Chist dermoid – tumoare benigna a obrazului, limbii, frecvent intalnita in planseul bucal; Chist esential – tumoare odontogena, care se intalneste, de obicei, la mandibula in regiunea molarilor. Cauza este de obicei un traumatism local; Chist folicular – tumoare odontogena ce se dezvolta in legatura cu dintii ramasi inclusi, in grosimea maxilarelor. Se intalnesc la copii si tineri si se dezvolta, cu precadere, la maxilarul superior, in legatura cu caninii superiori; Chist maxilar – tumoare care se dezvolta fie ca proces de reactie in urma infectiilor sau iritatiilor plecate de la dinti, fie in vecinatatea dintilor, fara a avea la inceput legatura cu ei; Chist mucoid – tumoare benigna a obrazului, ce apare in urma obliterarii canalului excretor al glandelor salivare accesorii ce se gasesc in mucoasa buzelor si a obrazului; Chist radicular – tumoare benigna, care se dezvolta la varful radacinii dintilor definitivi, ca urmare a unei infectii apicale cronice sau a unui granulom; Chiuretaj - interventie chirurgicala folosita pentru a razui, cu ajutorul unei chiurete, peretii din interiorul unei cavitati, pentru a indeparta unele neoformatii sau tesutul de granulatie, in scop diagnostic sau terapeutic; Chiureta – instrument metalic chirurgical, cu ajutorul caruia se curata alveola de mici fragmente osoase si prin care se netezesc asperitatile si se indeparteaza tesutul de granulatie din alveole; Chlumski - substanta antiseptica, utilizata in tratamentul medicamentos al gangrenei pulpare; Cingulum - proeminenta situata in treimea gingivala a dintilor frontali; Ciment - substanta utilizata pentru realizarea unei adeziuni puternice intre 2 suprafete; Cimentare – operatie de fixare definitiva sau provizorie a lucrarilor protetice; Camp protetic – totalitate a tesuturilor cu care proteza vine in contact; Cleste - instrument pentru realizarea de extractii dentare, in ortodontie pentru cercuri pentru aparate ortodontice; Clinica stomatologica – incapere mai mare destinata exercitarii medicinei dentare dotata cu minim doua sau mai multe unituri dentare Clorura de zinc – substanta cu efect astringent, cicatrizant si antiseptic; Coafaj direct - metoda biologic conservatoare, care consta in acoperirea pulpei dentare cu o substanta neiritanta, cu actiune antiseptica si antiinflamatoare, ce mentine in totalitate vitalitatea pulpei dentare; Coafaj indirect – act terapeutic complex, prin care se asigura dezinfectarea plagii dentinare si obliterarea canaliculelor dentinare, protectia pulpei fata de agenti fizici si chimici, precum si stimularea mecanismelor de neodentinogeneza,ce se realizeaza prin aplicarea pe plaga dentinara a unui strat de material de coafaj; Colet dentar – zona intermediara dintre coroana si radacina, unde are loc jonctiunea smalt-cement; Compresiune de maxilar – dezvoltare insuficienta in sens transversal a arcadelor dentare; Compresor cu aer – dispozitiv atasat la unitul dentar, cu ajutorul caruia se obtine un jet de aer sub presiune; Condil – portiune osoasa superioara a ramului ascendent al mandibulei, situata posterior; Condrom - tumora benigna a maxilarelor; Consultatie - actul prin care medicul stomatolog stabileste diagnosticul si indicatiile de tratament ale afectiunilor buco-dentare, pe baza unui examen clinic pe care il materializeaza prin completarea fisei stomatologice; Coroana Jacket – lucrare protetica de acoperire fizionomica; Coroana mixta – lucrare protetica alcatuita dintr-o parte metalica si una fizionomica; Corp de punte - constructie protetica de inlocuire a dintilor lipsa, ce se fixeaza pe dintii naturali cu ajutorul a minim doua elemente de agregare; Cracmente - zgomote sau pocnituri intraarticulare, percepute de medic la palpare in timpul miscarilor de dechidere/inchidere a gurii, ca urmare a diferitelor afectiuni ale articulatiei temporo-mandibulare; Creasta dentara – proeminenta ce se inalta spre suprafata ocluzala a dintilor laterali sau pe suprafata palatinala si linguala a frontalilor superiori si inferiori; Crepitatii – zgomote caracteristice, asemanatoare celor produse de strangerea in mana a unui bulgare de zapada. Reprezinta un semn important in stabilirea diagnosticului de chist osos; Cresophen – substanta cu rol antiseptic, utilizata in tratamentul medicamentos al gangrenei pulpare; Croset dentar – element metalic cu rol de ancorare si stabilizare, utilizat la confectionarea protezelor acrilice si scheletate; Culise – sistem special care asigura retentia protezelor pe campul protetic prin frictiune; Cuspizi - formatiuni ovalare ce se proiecteaza pe suprafetele ocluzale ale dintilor laterali si pe marginile incizale ale caninilor, ale caror forma si dimensiuni variaza de la un dinte la altul, ca si de la pacient la pacient;
Dalta – instrument folosit pentru trepanarea tablelor osoase si pentru rezectia lor sau destinata prepararii cavitatilor in vederea  realizarii obturatiei; Debridare – metoda chirurgicala stomatologica prin care se suprima bridele de mucoasa(pliurile) sau fibroase, pentru realizarea unui camp protetic  eficient; Decapusonare - metoda chirurgicala folosita in excizia fibromucoasei ce acopera coroana molarului, pentru a crea posibilitatea continuarii si reusitei eruptiei; Decolare – manopera folosita in chirurgia buco-maxilo-faciala(de exemplu in cazul inciziei abcesului palatinal); Decolator – instrument chirurgical cu ajutorul caruia se indeparteaza tesuturile moi de pe os; Decuspidare – actiunea de reducere a cuspizilor prin slefuirea fetelor ocluzale alke diuntilor; Deglutitie - act fiziologic prin care bolul alimentar trece, reflex, din gura, prin esofag, in stomac; Demineralizare - pierderea sau scaderea constituentilor minerali ai organismului; Dens in dente – anomalie dentara de numar, data de migrarea tesutului conjunctiv in zona de crestere a radacinii; Denticul – formatiune dentinara sferica care se formeaza in cavitatea pulpara a dintilor; Dentinogeneza – fenomen de depunere a dentine pe peretii camerei pulpare; Dentinogeneza imperfecta – afectiune ereditara caracterizata prin modificarea structurii dentinei; Dentina - stratul cel mai gros din structura dintelui, aflat sub smalt; Departator pentru partile moi labio-jugale – aparat utilizat in tehnica dentara pentru indepartarea partilor moi; Despicaturi labio-maxilo-palatine – malformatii congenital ale fetei , datorate unor tulburari de dezvoltare in viata embrionara, a mugurilor, din care se formeaza buza, maxilarul superior si bolta palatine; Detritus – material dentar rezultat din sfaramare; Devitalizare biologica – extirpare vitala; Devitalizare chimica – extirpare devitala; Dentitie - proces de formare si aparitie a dintilor la om; Detartraj - metode terapeutica, prin care se indeparteaza depozitele de tartru supra si subgingival de pe dinti si de pe lucrari protetice; Diastema - dizarmonie dento-alveolara cu spatier interdentara, caracterizata prin existenta unui spatiu de 2-10 mm intre cei doi incisivi centrali superiori; Diga - foaie de cauciuc foarte subtire, care se perforeaza si se aplica la coletul dintelui in vederea realizarii sterile a campului operator; Dinte - element complex al aparatului masticator, a carui actiune este dependenta de forta musculara; Distalizare - tendinta de deplasare a dintilor in sens orizontal; Durere - sistem de alarma, pe care organismul il declanseaza in legatura cu producerea unui proces patologic;
Ectopie - eruptia unui dinte in afara pozitiei lui normale pe arcada alveolara; Edem Quincke – accident alergic produs in urma anesteziei loco-regionale, manifestat prin edem difuz al fetei, cu tumefactii accentuate ale pleoapelor si buzelor; Edentatie - stare fizio-patologica, ce se caracterizeaza prin pierderea de la 1-16 dinti pe o arcada dentara; Egresiune dentara - fenomen de eruptie dentara pe arcada cu depasirea planului de ocluzie, determinat de lipsa dintelui antagonist sau de infectia dintelui care egreseaza; Electrocauter - instrument ce serveste la electrocauterizarea unor plagi bucale; Elefantiazis – edematiere a buzelor, limbii si a altor parti din corp prin obstacol limfatic de natura malformativa; Elevator - instrument folosit pentru extractii dentare si ale resturilor radiculare, precum si in sectionarea ligamentului circular alveolo-dentar; Eminenta canina – proeminenta situata pe partea externa a maxilarului, corespunzatoare radacinii dintelui canin; Epiglota – membrana situata in partea superioara a laringelui, pe care il acopera in momentul inghitirii, impiedicand patrunderea alimentelor pe caile respiratorii; Epulide – pseudotumori ale oaselor maxilare; Eritroplazie – afectiune a mucoasei bucale, caracterizata prin pete rosii, usor proeminente, stralucitoare. Se localizeaza la nivelul mucoasei buzelor si limbii; Eroziune – ulceratie usoara, superficiala, a pielii sau a mucoaselor, cauzata de agenti fizici, chimici, mecanici, sau aparuta in urma unei inflamatii ori a protezelor incorect adaptate; Eruptie dentara – fenomen fiziologic prin care dintii migreaza, pe masura formarii lor, traversand osul si fibromucoasa gingivala, exteriorizandu-se pe procesul alveolar, in cavitatea bucala; Etuva - Aparat inchis in care o temperatura ridicata, predeterminata, este intretinuta cu scopul de a realiza dezinfectarea sau sterilizarea diferitelor obiecte. Etuvele servesc la dezinfectare sau sterilizare. Ele functioneaza cu caldura uscata sau cu caldura umeda. Eugenat de zinc – material de obturatie de baza a cavitatilor, in combaterea hiperesteziei dentinare si ca material de obturatie radiculara; Eugenol – esenta uleioasa vegetala cu proprietati analgezice si antiseptice; Exereza dentinei alterate – manopera prin care se indeparteaza tesuturile alterate din cavitatea carioasa pana se ajunge la tesutul sanatos; Extirpare devitala – metoda chirurgicala prin care se indeparteaza pulpa dentara in totalitate, dupa insensibilizarea ei cu mijloace chimice; Extirpare vitala – metoda chirurgicala prin care se indeparteaza in totalitate pulpa dentara prin anestezie; Extractie - interventie de necesitate, care consta in indepartarea unui dinte bolnav, care provoaca si intretine procese patologice locale, regionale si generale, ce nu pot fi rezolvate prin tratamente conservatoare; Extruzie dentara – iesirea dintelui din alveola, in cazurile in care lipsesc antagonistii.
Fateta dentara - constructie protetica ce reconstituie partea vizibila a dintelui artificial, avand forma si culoarea dintelui natural; Fir de matase – mijloc secundar de igiena bucala, ce urmareste indepartarea resturilor alimentare din spatiile interdentare, fara lezarea parodontiului marginal; Fistula - canal format accidental sau operator, care comunica cu o glanda sau o cavitate si dreneaza secretiile acestora; Fisuri dentare – sparturi ale smaltului sau smalt plus dentina, fara pierdere de substanta, dificil de diagnosticat; Fluor - element chimic folosit in cresterea rezistentei dentare; Fluoroprofilaxie – metoda terapeutica prin care se urmareste cresterea rezistentei dentare fata de agentii cariogeni prin administrarea de fluor; Fonatie - functie a aparatului dento-maxilar cu rol important in dezvoltarea lui; Fractura dentara – leziune a smaltului, dentinei, cementului, in care portiuni din dinte sunt desprinse si pot interesa uneori pulpa coronara sau radiculara; Fracturi mandibulare – leziuni cu intreruperea continuitatii osului mandibular, produse de agresiuni, accidente,etc; Frenectomie - metode chirurgicala de corectare a frenurilor labiale hipertrofice, ingrosate, ce consta dintr-o incizie eliptica de o parte si de alta, excizandu-se portiunea ingrosata, in vreme ce marginile plagii se sutureaza; Frenoplastie - metoda chirurgicala de corectare plastica a frenurilor linguale si labiale foarte scurte; Frenotomie - metoda chirurgicala de corectare a frenurilor scurte si subtiri; Freze dentare – instrumente ce devin active prin rotatii, folosite in scopul abrazarii, taierii substantei dure dentare, etc; Fronda mentoniera - aparat pentru imobilizarea fracturilor mandibulei, folosit in toate formele de fracturi; Fuloar - instrument metalic, utilizat pentru obturarea cavitatilor dentare;
Ganglion - grup de celule nervoase situate in afara creierului si a maduvei; Gangrena - proces septic localizat in tesuturi pulpare cu vitalitate pierduta in care are loc descompunerea tesuturilor sub influenta germenilor bacterieni; Gingie - parte componenta a parodontiului de invelis, ce acopera osul alveolar care inconjoara coletul dintelui; Gingivite - modificari inflamatorii limitate initial la mucoasa gingivala, fara cuprinderea ligamentului alveolare; Glanda salivara – masa de tesut cu rol de secretie a salivei la nivelul cavitatii bucale; Gume de lustruit (polipant) - instrumente rotative, folosite pentru lustruirea directa in cavitatea bucala a lucrarilor protetice (dintilor) a suprafetelor de smalt dupa detartraj; Gutiera dentara - constructie protetica, ce acopera un grup de dinti vecini pe fata lor vestibulara, ocluzala si orala, cu rol de imobilizare a fracturilor mandibulare sau are rol in albire dentara;
Halistereza - proces reversibil de demineralizare osoasa, localizat la nivelul cavitatii bucale, in special la nivelul osului alveolar; Hemostaza - oprirea unei hemoragii postextractionale; Herpes - eruptie veziculara, cu sediu, de predilectie, in zonele de trecere dintre mucoasa si tegument: buze, comisura bucala, nari, pleoape; Hidroxid de calciu – substanta biologic activa, utilizata in coafajele directe, in deschiderea accidentala a camerei pulpare, ce are rol de a mentine neodentinogeneza; Hiperemie preinflamatorie – faza incipienta a inflamatiei pulpare, care are simptomatologie proprie si necesita metode particulare de tratament; Hiperestezie - fenomen dureros produs pe baza modificarilor metabolice, biochimice, etc; Hartie de articulatie – material utilizat in depistarea obstacolelor ocluzale prin interpunerea ei intre cele doua arcade;
Implant dentar – metoda ce consta in introducerea intr-o alveola naturala sau creata chirurgical a unui dispozitiv, pe care se fixeaza o coroana dentara artificiala; Imobilizare dentara – metode ce consta in consolidarea dintilor parodontotici intr-un bloc pluridentar, capabil sa se opuna functional fortelor nocive; Incisivi - dinti cu coroana in forma de lopata, asezati in partea anterioara a arcadei dentare, cu rol in taierea alimentelor; Incizie - sectionare chirurgicala a tesuturilor cu bisturiul sau cu alt instrument taios; Incluzie dentara - anomalie dento-maxilara, caracterizata prin ramanerea dintilor in profunzimea osului alveolar dupa trecerea termenului de eruptie, fara tendinta de a erupe; Inervatie - distributia unui nerv intr-un organ sau tesut; Infectie - stare patologica a organismului, cauzata de patrunderea si dezvoltarea in interiorul acestuia a unui agent patogen; Inflamatie pulpara – totalitatea reactiilor si proceselor cu caracter de adaptare, care se dezvolta in pulpa, intr-o succesiune de faze, ca urmare a actiunii unui agent patogen; Inhalosedare – anesteziere prin inhalatie Insertie - fixarea unui organ sau a unei parti de organ pe un alt corp, de obicei mai rezistent; Iodoform - slab antiseptic in stare cristalina introdus ca atare in plagile post-extractionale, sub forma de masa;
Jacket ceramic – Capa de ceramica destinata acoperirii unui dinte deteriorat sau inestetic. Constitutia jaketului asigura unui dinte o mare soliditate si o perfecta asemanare cu dintii vecini.
Leucoplazie - leziune a mucoasei bucale cu potential de malignizare, favorizata de factori iritativi(alcool, tutun,etc,); Lidocaina (xilina) - anestezic local, cu efect rapid si de durata.Se poate utiliza si in amestec cu adrenalina; Limba - organ musculos, invelit de o mucoasa; Lipoame - formatiuni tumorale beligne, alcatuite din tesut adipos; Luxatia mandibulei - accident produs de obicei la pacientii cu laxitate capsulo-articulara accentuata, in timpul extractiei dintilor; Luxatia dentara – accident produs in timpul actelor stomatologice, prin utilizarea defectuoasa a instrumentarului dentar determinand dislocarea dintelui din alveola sa, prin ruperea ligamentelor alveolo-dentare;
Mandibula - os mobil, in forma de potcoava; Masticatie - activitate fiziologica, factor principal in formarea si evolutia ocluziei in plan mezio-distal; Materiale compozite - materiale de obturatie definitiva, cu aspect fizionomic, ce prezinta o buna stabilitate a culorii in timp; Materiale de amprenta – produse ce reproduc fidel amanuntele campului protetic; Matrice dentara – sistem ce ajuta medicul in refacerea conturului dintelui cu materiale de obturati definitiva; Maxilar superior – principalul os in jurul caruia se situeaza cele 12 oase neurale; Menton - proeminenta osoasa anterioara, mediana, rotunjita, a mandibulei; Mezializare - migrare spre linia mediana a dintilor situati distal fata de dintele care a fost extras si care tind sa ocupe spatiul ramas liber; Migrare dentara – deplasare a dintelui in diferite circumstante; Mobilitate - proprietate de a se misca;
Nanism dentar – distrofie dentara caracterizata prin dinti prea mici, cu forma normala sau modificata; Neoplasm - proces patologic de formare a unui tesut nou, tumoral; Nervi cranieni - nervi in numar de 12 situati la craniu, divizati fiziologic; Nevralgie - durere de- a lungul unui trunchi nervos;
Ocluzie dentara - raport static sau dinamic intre arcadele dentare, indiferent de rapoartele mandibulo-craniene; Odontalgie - durere de origine dentara, cu cauze diferite; Odontologie – stiinta care se ocupa cu tratamentul cariei dentare in stomatologie; Ortodontie - operatie de indreptare a dintilor cu aparat dentar ortodontic; Osteita - leziune a tesutului osos propriu-zis, de natura infectioasa ;
Paloare - semn clinic de orientare spre anemie; Pansament - material protector; Paralizie - diminuarea sau disparitia functiei motorii musculare; Parodontoza - forma distrofica degenerativa a parodontopatiilor marginale cronice, fara fenomene inflamatorii; Parodontiu de invelis – fibromucoasa bucala, care acopera osul alveolar si inconjoara coletul dintelui, cu rol in formarea santului gingival si a ligamentelor supra alveolare; Parodontiu marginal – complex de tesuturi care asigura fixarea dintelui in structurile maxilarului; Parotidita - inflamatie a glandei parotide; Pasta de dinti - substanta complexa avand rolul de a curati suprafetele dentare, atat prin actiunea abraziva, cat si prin actiunea detergenta; Pedodontie - stiinta care se ocupa cu dezvoltarea ontogenetica a dintilor si cu principalele boli ale acestora; Pensa - instrument metalic format din doua brate articulate, de diferite dimensiuni si forme; Percutie - metoda de explorare clinica, constand in producerea unor sunete lovind fie cu degetele, fie prin intermediul unui instrument special o regiune a corpului, pentru a obtine date asupra starii organelor subiacente; Pericoronarita - complicatie a accidentului de eruptie a molarului de minte; Perie de dinti - instrument principal de curatire artificiala a dintilor; Piese dentare – instrumente montate la unitul dentar, cu rol de a transmite energia mecanica produsa de o sursa oarecare catre instrumentul rotativ; Placa bacteriana – componenta bacteriana care adera de dinti si necesita sa fie indepartata; Plaga dentinara – leziune rezultata in urma actului chirurgical; Plaga postextractionala – leziune rezultata in urma extractiei; Proteza dentara – corp fizic confectionat dintr-o serie de materiale, dupa indicatiile medicului, cu scopul de a restaura morfofunctional tesuturile dentare; Pulpa dentara – tesut conjuctiv lax, situat in camera pulpara si canalul radicular; Pulpite - inflamatii pulpare ce se desfasoara in pulpa intr-o succesiune de faze, ca urmare a actiunii unui agent patogen;
Rebazare - metoda prin care se adauga un strat de acrilat seilor protetice sau bazelor protetice, fara a modifica arcada dentara; Roentgenterapie - metoda terapeutica de tratament, cu ajutorul agentilor fizici a unor diverse afectiuni;
Scobitoare - mijloc secundar de igiena bucala, destinat indepartarii resturilor alimentare interdentare; Sialoza - alterarea parenchimului glandei salivare; Sindesmotomie - manopera prin care se sectioneaza ligamentul circular al dintelui; Sinus maxilar – cavitate pneumatica situata in interiorul corpului osului maxilar; Smalt - strat puternic mineralizat ce acopera intreaga coroana a dintelui; Sonda dentara – instrument din oteluri inoxidabile necesar examenului stomatologic; Spatula dentara - instrument folosit la prepararea diferitelor materiale de obturatie provizorie sau definitiva; Stomatite - inflamatii localizate pe portiuni mai mari ale mucoasei bucale, in mai multe zone topografice ale acestuia; Stomatologie - ramura a medicinei care se ocupa cu studiul bolilor cavitatii bucale si ale anexelor ei, in special ale dintilor; Sablon de ocluzie – piesa protetica intermediara; Slefuire selectiva – metoda prin care se urmareste abrazarea artificiala a dintilor, in cazul in care abrazura fiziologica lipseste sau este insuficienta; Stifturi parapulpare – sisteme speciale de retentie;
Tartru dentar – formatiuni organo-minerale depozitate pe suprafetele dintilor si pe alte suprafete solide din cavitatea bucala; Telescopare - fenomen de mentinere a protezei partiale prin frictiunea ce are loc intre doua suprafete metalice; Trema - dizarmonie dentoalveolara cu spatiere interdentara , intre dintii superiori sau intre dintii inferiori (exceptie fac centralii superiori); Trismus - contractura reflex pasagera o muschilor ridicatori ai mandibulei;
Ulceratie - solutie de continuitate intr-un tesut pavimentos sau la mucoase; Ultrasunete - vibratii mecanice utile in detartraj pentru indepartarea tartrului dentar; Unit dentar – (scaun stomatologic) aparat cu echipament adecvat utilizat in tratamentele stomatologice;
Vezicule - leziuni elementare ce apar in diverse afectiuni; Vata - material vegetal sau mineral;
Walkhoff - substanta antiseptica utilizata in tratamentul medicamentos al afectiunilor pulpare;
Xerocheilie - uscaciune a buzelor; Xerostomie - sindrom de gura uscata, fara saliva;